Cum au luat naştere zeii păgâni şi cum au fost ei transformaţi de-a lungul timpului.
|
În primul rând trebuie să
precizez că realitatea, în ceea ce priveşte zeii
păgâni, nu
este cea descrisă în Legendele Olimpului, deoarece, după cum le
spune şi
numele, acestea sunt doar legende şi au farmecul lor ca atare. Pentru a înţelege ce sunt Zeii păgâni trebuie să ne întoarcem cu mult timp în urmă, în zorii civilizaţiei umane. În acele vremuri persoanele cu trăsături deosebite, de exemplu: care erau foarte bine dezvoltate din punct de vedere fizic, care aveau un caracter puternic, care se evidenţiau în lupte, care aveau talente deosebite, care dădeau dovadă de iscusinţă şi inteligenţă acolo unde era nevoie, care aveau iniţiativă şi ştiau să-i mobilizeze pe ceilalţi în momente critice, se făceau uşor remarcaţi şi în timp ajungeau să marcheze comunitatea din care făceau parte. În timp, amintirile despre aceşti oameni şi trăsăturile lor definitorii ajungeau să se transforme în puncte de reper pentru diverse activităţi, pentru ca mai apoi să se transforme în simboluri, numite Zei. Următorul pas a constat în realizarea de statui care să reprezinte imaginea omului care s-a transformat în simbol. În ziua de azi se întâmplă acelaşi lucru, deoarece oamenii, în esenţa lor, au rămas aceeaşi, în sensul că au aceleaşi mecanisme mentale. Acum se fac statui pentru: marii domnitori ai neamului, oameni de ştiinţă, scriitori, poeţi, sportivi, etc. Numele şi realizările lor sunt amintite mai tot timpul în mass media. Instituţii particulare şi de stat poartă numele lor şi oamenii le slăvesc amintirea prin diverse manifestări. Cam aşa se întâmpla şi cu mii de ani în urmă, evident în condiţiile existente în societatea de atunci. Dacă Eminescu ar fi trăit în acele vremuri, în mod sigur, genialitatea sa s-ar fi făcut remarcată și ar fi ajuns un simbol al poeziei, deci un Zeu al acestui domeniu. Imposibilitatea stocării informației, a transmiterii nedistorsionate a acesteia, dar și nevoia de senzațional a oamenilor a dus, de-a lungul timpului, la deformarea ideii de zeitate. Încercaţi să vă gândiţi că pe vremea aceea nu existau mijloacele de comunicare în masă care există acum, iar informaţiile circulau de la om la om şi oamenii au de multe ori tendinţa de a exagera şi a face, aşa cum se spune, din țânţar armăsar! Aşa au fost transformate, în unele locuri, simbolurile acelor oameni deosebiţi în zei cu caracteristici supranaturale şi atribute divine! Simbolurile cosmice reprezintă o altă categorie de Zei păgâni. În păgânism, spre deosebire de politeism sau monoteism, zeii erau doar simboluri și nu ascundeau în spatele lor entități supranaturale cu atribute divine. De exemplu: în păgânism, Zeul Marte era simbolul planetei marte, dar era considerat în același timp și un simbol (Zeu) al războiului datorită asocierii făcute între culoarea roșie a planetei și armele însângerate din războaie. În politeism, Zeul Marte a fost transformat dintr-un simbol într-o entitate supranaturală și divină cu aspect de om, care avea rolul de guvernare al războaielor. O altă caracteristică a transformării Zeilor constă în preluarea lor de la o cultură la alta, concomitent cu adaptarea numelor şi de multe ori a caracteristicilor definitorii. Toate aceste transformări au fost însoţite, în multe locuri, de fenomenul de degenerare a religiei păgâne. Păgânii îşi respectau simbolurile numite Zei, nu se închinau la ele. Odată cu transformarea simbolurilor în divinităţi, a degenerat şi respectul devenind închinare.  Satiri,
Pan și Satan
Se spune că o imagine valorează cât o mie de
cuvinte, dar și cuvintele au totuși rostul lor...
În continuare să deslușim cine au fost satirii, cum au fost ei transformați în Zeul Pan care la rândul său a fost preluat și a ajuns personajul înfricoșător Satan. Satirii - Veche denumire greacă ( Σάτυροι, Satyroi) dată unor ființe ce sălășluiau în zonele montane împădurite, despre care se spune că ar fi avut coarne, coadă și copite, iar partea inferioară a trupului ar fi fost acoperită cu blană. Aceasta este descrierea satirilor din mitologia greacă, dar în spatele miturilor se ascunde, de multe ori, și un sâmbure de adevăr. Vânătorii din zonele montane deghizați în animale, după obiceiul acelor vremuri, dar și din necesitatea de a se furișa cât mai aproape de prada pe care urmau să o ucidă cu sulița sau cuțitul, puteau fi foarte ușor confundați, cu creaturi jumătate om jumătate animal, de către locuitori neavizați de la câmpie, mai ales în condițiile în care acești vânători puteau fi aproape sălbatici și retrași. Pan - Zeu considerat, în mitologia greacă, drept protector al turmelor și al păstorilor. Echivalentul roman al lui Pan era Faunus, care avea deasemeni îndatoriri privind protecția turmelor, îndeosebi a celor de capre, dar se îndeletnicea și cu vânătoarea. Tot la romani apare și Fauna, despre care nu se știe sigur dacă era soția sau sora sa. Lupercus a fost identificat ca fiind același cu Faunus. Este destul de simplu de observat cum niște posibili vânători din zona montană (satirii) au fost transformați în Zei ai religiilor politeiste. Satan - Personaj aparținând religiilor monoteiste și jucând rolul de reprezentant a tot ceea ce este considerat, de către aceste religii, a fi rău. Probabil, cei ce au scris textele religioase referitoare la Satan au fost impresionați de modul în care arăta Pan, ei nefiind obișnuiți în deșert cu imaginea unor vânători primitivi de la munte și gândindu-se că o astfel de arătare ar fi numai bună pentru imaginea personajului lor de temut. Dacă ar fi știut acei vânători, numiți satiri, că vor ajunge Zei și apoi Satan... Soarele,
Aton, Akhenaton și cultul zeului unic (monoteism)
Aten sau Aton - Pentru vechii egipteni, Aton nu era altceva decât numele dat discului solar, pe care-l considerau a fi un aspect al lui RA. Soarele (RA) în plenitudinea sa avea mai multe aspecte, forma de disc (sub care era văzut pe bolta cerească), capacitatea de a lumina și puterea de a încălzi. Oamenii observându-l și înțelegând că viața depinde într-o măsură destul de mare de acest astru, l-au considerat sacru (având o importanță deosebită) și i-au atribuit titulatura de zeu. Nefiind om la originea sa și conform concepției păgâne asupra zeilor, a fost necesar ca aspectului numit Aton, să i se asocieze un simbol grafic - discul cu raze în partea sa inferioară. Deci, în concluzie, Aton era un aspect al Zeului RA, dar considerat el însuși a avea atributele unui zeu păgân. În perioada imediat următoare, politeistă, în care simbolurile păgâne încep să fie considerate divinități, Aton suferă consecințele aceleiași transformări, ajungând în final să fie adorat ca zeitate unică, creatoare și atotputernică.  Akhenaten sau Akhenaton - Omul care a creat un nou tip de religie, monoteistă. A urcat pe tronul Egiptului în anul 1379 î.e.n. ca faraon, sub numele de Amenhotep IV din dinastia a XVIII-a și fiu al faraonului Amenhotep III și al reginei Tiye. În al cincilea an al domniei sale, îl declară pe Aton ca fiind Zeul suprem al Egiptului și își schimbă numele în Akhenaton (spiritul lui Aton), permițând totodată și existența cultelor dedicate altor zei. În același an, pune și temelia unui nou oraș, pe care-l declară capitală, numit Akhenaton (orizontul lui Aton) și dedicat în exclusivitate cultului lui Aton (atenism). Azi, acest oraș este cunoscut sub numele de Amarna. În al nouălea an, întărește și mai mult cultul lui Aton, declarându-l Zeu unic, atotputernic și creator al Universului, interzicând în același timp cultele celorlalți zei. Focalizarea sa asupra cultului lui Aton devine atât de intensă încât permite doar folosirea cuvântului zeu, pluralul fiind o blasfemie. Îi dedică zeului chiar și un imn, intitulat ”Marele imn pentru Aton”. Și uite așa, un simbol păgân care reda forma Soarelui pe cer, a ajuns în monoteism să fie considerat ca divinitate supremă și creatoare a Universului...
|
Un loc sacru din cetatea Sarmizegetusa Regia, în care Zeii erau respectați și cinstiți.
