|
Sabatul Cronos începe pe data de 01 August odată cu
apusul soarelui şi se termină pe data de 02 August odată cu răsăritul
soarelui. Este un Sabat nocturn dedicat timpului şi patronat de Zeul
Cronos.
Timpul, chiar dacă de cele mai multe ori nu suntem conştienţi de omniprezenţa sa, îşi pune o amprentă majoră asupra existenţei fiecăruia dintre noi. Practic totul în Univers se raportează la timp şi fără timp nu ar exista nimic. Prin Sabatul Cronos păgânii îşi pot arăta consideraţia pe care o au faţă de acest real jalon al existenţei. Când simţi că timpul îţi este aliat, mai uşor poţi rezolva multe lucruri şi mai cu spor, când simţi că timpul îţi este potrivnic, nici cu cele mai mari eforturi şi tot nu rezolvi nimic. Aspectele sabatului: temeinic, durabil, stabil, precum şi sensurile opuse ale acestor aspecte. Piramida şi clepsidra sunt simbolurile acestui sabat. Piramida este durabilă, stabilă şi reprezintă un lucru temeinic construit iar clepsidra este un simbol al trecerii timpului. Timpul trece oricum dar poate trece în aşa fel încât să ne amintim cu plăcere de evenimentele derulate de-a lungul său sau poate trece într-aşa fel încât să ne determine să facem eforturi pentru a uita ceea ce s-a întâmplat. Prin intermediul magiei păgâne, păgânii pot determina, în anumite limite ce diferă de la caz la caz, evoluţia evenimentelor în timp astfel încât consecinţele lor să le fie favorabile. Acest sabat este Sabatul Marilor Ritualuri. Aceste ritualuri pot fi dedicate sărbătoririi în sine sau atingerii unor scopuri cât se poate de practice, dar în concordanță cu aspectele acestei sărbători. Fiecare păgân poate să-şi imagineze şi să facă practic un ritual de sărbătoare, trebuie doar să ţină cont de esenţa sărbătorii, precum și de aspectele şi simbolurile sale. Am subliniat ritual de sărbătoare pentru a evita confuzia cu ritualul de magie păgână, în care nimic nu este la voia întâmplării şi în care totul trebuie să fie bine gândit. 
Interesantă este viziunea anticilor asupra timpului,
sintetizată în parabola referitoare la Cronos: acesta,
temându-se să nu fie detronat de către unul din copiii săi, i-a
înghițit pe toți încă de la naștere ținându-i
în interiorul său, de unde nu-i puteau face niciun rău. După cum
am scos în evidență în pagina dedicată zeilor păgâni,
zeii nu au fost altceva decât oameni sau simboluri, deci Zeul
Cronos este în realitate un simbol al timpului. Teama acestui Zeu
de a nu fi detronat ne transmite de fapt dorința anticilor
de a
reuși să învingă timpul și în mod implicit moartea, aceasta
însemnând atât
despărțirea de corpul față de care s-au atașat în timpul vieții,
cât și accederea în același timp către planul spiritual
necunoscut în mod
conștient, pe perioada existenței în corp, de către majoritatea
oamenilor. Această
dorință au extrapolat-o asupra timpului, personalizându-l și
atribuindu-i frica de a nu fi învins de către oameni, în
mod plastic spus copiii săi. Cronos se apără și în momentul
în care aceștia iau naștere îi înghite,
ținându-i în interiorul său, adică în interiorul
timpului. A învinge timpul (a-l detrona pe Zeul Cronos)
înseamnă practic a ieși în afara sa, adică
a
rupe legătura cu ordinea firească de desfășurare a evenimentelor,
dinspre trecut către viitor și trecând prin prezent.
Zalmoxis sau, după unii istorici, Zamolxe se pare că a fost un Zeu important, dacă nu cumva cel mai important din panteonul daco-get. Despre acest Zeu avem foarte puține informații și în mare măsură contradictorii. Despre el se spune că ar fi fost unul și același cu Zeul Gebeleizis sau cu Zeul Cronos. Istoricul antic Diogenes Laertios afirmă că, dacii îl venerau pe Zamolxis și-l considerau a fi Cronos, iar Mnaseas din Patara spunea că ”geții îl adoră pe Cronos, numindu-l Zamolxis”. Herodot ne spune că ”geții se consideră a fi nemuritori” - poate că la formarea acestei concepții a contribuit și faptul că Zalmoxis (Cronos) era unul din zeii pe care ei îl considerau ca fiind protector.
 |